- Cultural - nr. 369 / 3 Septembrie, 2009 Posada, 9 noiembrie 2008 ...Am fost la Posada. Acolo unde se mai aud parca ecouri, cu milioane de reverberatii, deatunci, din 1330, din toamna aceea tarzie, cand Muntii Coziei erau deja incaruntiti, ca si cei ai Fagarasului. Pe Valea Baiasului, la Pripoare-Perisani, glasurile reunite ale preotilor din zona inaltau rugi spre Cel de Sus, spre pomenirea celor care si-au inceput aici vesnicia, in luptele aspre din zilele de 9-12 noiembrie 1330. Batalia care a constituit neatarnarea si libertatea romanilor. A Tarii Romanesti. Un moment, la capatul caruia, Pál Engel, cunoscutul istoric, cercetator in Institutul de Istorie al Academiei Ungare, nascut la Budapesta, la 27 februarie 1938, scria in "Szent István birodalma. A kõzépkori Magyarország fõrténete" ("Regatul Sfantului Stefan. Istoria Ungariei Medievale"): "Dupa aceasta _ e vorba de catastrofala infrangere a regelui Carol Robert de Anjou, de la Posada, din 9-12 noiembrie 1330 (n.a.) _ cucerirea Munteniei nu a mai intrat in discutie, iar in stramtoarea cu pricina, n-a mai pasit vreo alta ostire maghiara! "... Peste un deceniu, ungurii si romanii aveau sa-si dea mana in marea ofensiva pornita de Polonia, de Halici, impotriva dominatiei Hoardei de Aur. N-a fost insa sa fie o liniste lunga, mai ales ca in mintea fiului lui Carol, Ludovic, ideea razbunarii tatalui sau era tot mai puternica. La 5 ianuarie 1365, a declarat razboi voievodului roman, pe care l-a considerat rebel. Pacea de la 1366, dupa cucerirea Vidinului, de catre regele ungur, avea sa fie doar un scurt armistitiu. Planul de supunere a Tarii Romanesti va fi reluat in toamna anului 1368, printr-o mare expeditie, la sud de Carpati. Esec insa! Una din ostirile lui Ludovic cel Mare a fost ingenunchiata si rapusa pe Dambovita... "Cad" si alte incercari, iar drama de la Posada a devenit un avertisment vesnic. O spaima. Un