Amărâţii, orfanii, aurolacii, leneşii şi potăile lor puricoase s-au adunat cu toţii pe un singur deal: Dealul Melcilor. De-a lungul timpului, ei au format o mică comunitate anarhistă, a cărei „constituţie” stipulează lipsa unui viitor, a unui loc de muncă, scotocitul prin containere şi pierderea timpului în afara oricăror reguli ale societăţii. Aici există peste 10 grote şi coşmelii improvizate, iar la un moment dat, exista şi un mic război între clanuri. Legea noastră nu-i poate atinge pentru că nu au nimic de pierdut: îşi iau „casa”- n spate şi se târăsc de pe o zi pe alta, lăsând în urmă o dâră de gunoaie

Dealul boschetarilor este o lume neştiută pentru oamenii cu loc de muncă, chirie şi rate. Nu există braşovean care să nu fi pus piciorul pe Dealul Melcilor, să nu fi stat o oră la soare, la mititei şi bere. La acest nivel se opreşte cunoaşterea acestui loc. Pentru pleava societăţii, însă, el este casă, masă şi loc de divertisment.

Trăiesc ca tracii de acum două milenii

După cum cu 2000 de ani în urmă, vechii traci se aşezaseră pe acest deal, lăsând în urma lor ceea ce numim astăzi cultura „Glina III Schneckenberg”, boschetarii şi-au făcut adăposturi şi improvizaţii pentru dormit şi pentru gătitul hranei culese din containere. Deşi nu au carte de identitate, permis de conducere, card bancar, contract de proprietate pe un apartament, ei există şi trăiesc după bunul plac, după cum le dictează vremea şi cheful. De multe ori, stârnesc repulsie şi teamă. „Trag din pungă, sug din pungă. Sunt multe femei cu copii care vin la iarbă verde pe deal şi le este frică. Şi mie frică, dar de aia port tot timpul cu mine o secure. I-am dat una la picior de l-am lăsat acolo”, ne spune un bunic venit să se joace cu nepoţii pe Dealul Melcilor.

Cercetătorul boschetarilor

Braşoveanul Gheorghe Macarie este un bun observator al boscheta