Gargara politica pe care eram indreptatiti sa o zarim intre dintii guvernantilor, de vreme ce nasterea unor proiecte de reforma a statului a intarziat nepermis, din cauza imbrancelii cauzate de alegerile prezidentiale, are o sansa de-a deveni discurs sintetizat pe hartie, transformat in strategie si trimis unde-i este locul: in Parlament.
Fireste, intr-un parlament transformat intr-o sedinta de analiza de partid unde tovarasii din bancute aproba indicatiile activului de baza. O anexa a Executivului, gangava si impotenta, pe care ce poti sa faci decat sa o tarai dupa tine, ca pe-un apendice pe care daca-l razi, desfaci dopul si curge tot puroiul pe scari?
Dar daca asta-i povestea cu larga majoritate, si am inghitit-o ca pe-un cozonac, ca tot n-aveam paine, sa mergem cu ea. Si s-o folosim la asumarea raspunderii - si dupa cum arata lucrurile acum, ma indoiesc ca va risca cineva sa fie de vina pentru declansarea unei crize politice, cand avem pe cocoasa alta, financiara. Pun varianta optimista in fata, desi exista o persoana, in Romania, care se hraneste din situatii conflictuale, devine mai vartoasa, mai plezninda de sanatate.
Daca alta varianta nu este, sa mearga Guvernul si sa-si depuna icrele, iar flacaii nostri, carora le-am transferat suveranitatea spre a trage in ea cu pusca, sa voteze. Kaput separatia puterilor in stat, traiasca sinergia faptelor!
Azi-noapte, la capatul unei sedinte de guvern de zece ore, Emil Boc a iesit in fata natiunii aflate cu principala ei problema, capul, in perna, si a prestat varianta demo a actelor normative cu care merge in statiunea legislativa spre testarea soliditatii vointei de reforma: codul educatiei, legea salarizarii unice a bugetarilor si reorganizarea agentiilor guvernamentale.
Pachetul Educatiei suna bine - obligatoriu zece clase, evaluari din doi in doi ani pentru