Pe 4 septembrie, Leonard Cohen revine in Bucuresti, de data asta pe Stadionul Tineretului. Nu mai e ziua lui, dar cu siguranta va fi ziua noastra. Acum un an a concertat in bucuresti, langa Arcul de Triumf, chiar de ziua lui. Implinea 74 de ani in fata a 10.000 de oameni.
Nu eram nascuta cand ti-a aparut primul album, "Songs of Leonard Cohen". Asta se intampla in 1967, an in care te-ai mutat din Canada in Statele Unite pentru a-ti transforma in realitate dorinta de a face muzica. Situatia nu era extraordinara acolo, in 1967 razboiul din Vietnam inca era in plina desfasurare, iar America era dominata de revolte si marsuri anti-razboi. Si de muzica. Oh, the Music! Ai debutat in acelasi an cu The Doors, Pink Floyd si Jimi Hendrix. Ei nu mai sunt acum, tu da. Ai fost catalogat drept un cantaret de folk, alaturi de Bob Dylan si Joan Baez, nume deloc rele cu care sa fii comparat. Insa muzica ta nu a fost niciodata afiliata politic, nu ai luat parte la marsurile de protest din anii ’60, nu ai fost hippie cand toata lumea era hippie. Tu nu esti un cantaret de folk. Esti un cantaret al dragostei, intotdeauna ai fost. Tu insuti ti-ai descris stilul drept un fel de "blues european", cu influente de jazz, cabaret si country. Muzica ta se poate canta pe o scena mare, cu sute de mii de oameni fredonand-o, sau intr-o camera in penumbra, cu un singur om care te asculta. Sau te citeste, pentru ca esti si poet, asa ai inceput in Canada ta natala, scriind poezii in timp ce erai student. Ti-au aparut doua volume acolo, "Let Us Compare Mythologies" si "The Spice-Box of Earth". Apoi, inainte sa te muti in America, inainte sa scoti primul tau album, te-ai dus in insula Hydra, in Grecia, si ai scris de acolo poezii si doua romane. Intr-un fel, insa, nu te-ai oprit niciodata din a scrie poezii: toate cantecele tale sunt scrise de tine, muzica si versuri, si sunt poezie curata. D
