De la început, meciul cu Bistriţa ne-a dat mari bătăi de cap. Nu mai reuşiserăm victoria acasă împotriva ardelenilor de foarte mult timp, iar presiunea rezultatelor din acest sezon putea da peste cap orice concentrare

prealabilă. Obiectivul era clar, orice alt pas greşit fiind dezastruos pentru Craiova.

Meciul a fost însă un galop de sănătate, fotbaliştii Universităţii dovedind că pot face şi spectacol. Asta, chiar dacă în ultimele patru etape alb-albaştrii mai mult au dezamăgit decât să arate că îşi doresc cu adevărat să joace în Europa. Nu trebuie să ne extaziem şi să ne urcăm pe pereţi de fericire deoarece, până una-alta, nu am realizat decât ceva normal. Nu victoria cu Bistriţa trebuie să ne copleşească. Nici măcar victoriile contra echipelor din Bucureşti nu ar mai trebui să ne mai bucure pentru că, dacă rezultatul final este negativ, cum a fost de foarte multe ori în ultimul timp, atunci degeaba am învins Capitala. Ne trebuie performanţe reale, palpabile.

Stiinţa a făcut scor, sâmbătă, cu o echipă muribundă, ce există pe prima scenă fotbalistică doar pentru că prietenii „Lordului“ îi permit încă. Nu am întâlnit un adversar pe măsură, ci unul care să ne ajute să ne ridicăm moralul şi să ne dăm seama că, până la urmă, soarta este în mâinile noastre. Cum ne vom face treaba, aşa o să defilăm şi, mai important, cât o să menţinem o stare de veşnică mulţumire, nu o să ajungem unde ne dorim cu toţii.

Ce vreau să remarc sunt totuşi aceleaşi vechi erori nepermise din apărare, aceleaşi ezitări de la mijloc şi aceleaşi ratări puerile din atac. Prea uşor ne expunem punctele slabe, fapt ce vine în ajutorul oricărei echipe mari, gata să profite de un adversar inconstant. E îngrijorător că Mogoşanu nu ştie să remedieze aceste defecte, prezente încă de pe vremea lui Napoli.

Tot la capitolul hibe, mă sperie gândul că pregătirea fizică din vară a fost f