"M-am născut în timpul unui prim război, am participat la un al doilea, am fost exilat din ţară timp de 45 de ani... Am fost, în fond, destul de nenorocit... Nu pot să spun că aş vrea să reîncep viaţa asta"
● Jurnalul Naţional: Humanitas a lansat, nu demult, cea mai recentă carte a dvs: "Amintiri şi poveşti mai deocheate", specificând, însă, faptul că dorinţa dumneavoastră era ca acest volum să fie lansat abia după moarte. Totuşi, într-o notă adresată editurii, scriaţi: "Dacă credeţi de cuviinţă să le publicaţi, nu vă voi face proces. Şi cum însă testamentele «e făcute» să fie stricate, faceţi cum credeţi". De ce după moarte?
● Neagu Djuvara: Preferam să nu se ştie acum, dat fiind faptul că sunt considerat un istoric serios. Să vin acum cu aceste şotii... Încetul cu încetul, însă, m-au convins...
● Jurnalul Naţional: Începeţi cartea evocând o amintire din copilărie, la mare, unde vă aflaţi cu mama dvs... Aveţi o memorie uimitoare, se regăsesc în carte detalii fantastice...
● Neagu Djuvara: Deşi multă lume nu vrea să mă creadă, am amintiri de la vârsta de doi ani, de când a murit taică-meu, în România. Aveam eu un an când tata ne-a trimis, prin Rusia, către Franţa, fiindcă în Moldova se murea de foame. În acea perioadă, bunicul meu era ministru plenipotenţiar Ministrul României în Belgia, iar Guvernul şi Curtea Belgiană erau retrase în Franţa... Dar ca să revin la poveste... Ne aflam, când aveam doi ani şi trei luni, în Elveţia, într-un hotel pe care-l ţin foarte bine minte, şi, de asemenea, reţin ziua în care mama a aflat de moartea tatei. De altfel, tata a murit de gripă spaniolă la câteva zile după armistiţiu. Căpitan de Geniu, reluase uniforma şi se apucase din propria iniţiativă, împreună cu alţi ofiţeri, să păzească Palatul Cotroceni. De aceea nu iubesc eu Cotroceniul astăzi. Din cauza lui a murit tata.
@N_P
