- Comentariu - nr. 370 / 4 Septembrie, 2009 Cineva spunea despre autoritati ca, "de cum deschid gura, scapa minciuna". Si asta, pentru ca viata a demonstrat ca singurele lor griji, cata vreme se afla in capul bucatelor, sunt afacerile cu banii publici. Cel mai limpede exemplu _ despre cum se imbarliga minciunile _ este afacerea "Mircea Basescu". Nimeni altul decat fratele presedintelui. Afacerea in care mezinul era actionar (nu la una cu biscuiti, ci cu… arme si munitie) a fost catalogata de presedintele tarii drept "dubioasa", spunand ca, daca se mai intampla asa ceva, "s-ar putea sa nu mai candideze". "De dusmani se mai poate apara, dar nu si de propriul frate", mai adauga seful statului. Abil in ale politicii, Traian Basescu a reusit, pana la un moment dat, sa transforme cazul fratelui sau intr-un balon electoral de incercare foarte important. Prin afirmatiile de mai sus _ inclusiv prin aceea ca inca nu s-a hotarat daca sa mai candideze _, instinctul politic al lui Traian Basescu a vrut sa testeze terenul politic din tara, incercand sa-si plaseze competitorii intr-o zona ob- scura, in timp ce el iese la lumina reflectoarelor. Revenind la Mircea Basescu, stim ca hotul, daca nu e prins, e negustor cinstit. Si ei (Basescu si ai lui) au crezut ca nu vor fi prinsi niciodata. Asa au crezut si Monica Iacob-Ridzi, si Elena Udrea. Si totusi… problema este insa alta. In toate aceste cazuri (din multe altele, evident), regula pusa in miscare _ cand sunt prinsi _ este omerta. Nimeni nu vorbeste, iar daca este obligat sa o faca, il ia pe nu stiu in brate. Basca, corul de "latrai" (de pe la televiziuni, dar si Parlament), care fac un adevarat "scut" in jurul acuzatului (acuzatilor). Mircea Basescu a avut mai bine de 10 versiuni ale povestii firmei in care a intrat. Mai intai s-a facut ca nu stie nimic, apoi ca nu se stie nimic "din ce inventati voi" (presa, adica), apoi ca