Dintr-o cronică a nefericirii şi a precarităţii existenţei, la care scrieţi cu regularitate, în reprize lunare, august pune în pagină sărăcia şi singurătatea, aşa-zisa zgârcenie a omului sărac economisind banii de telefon ca să-i dea pe timbre şi plic. Se întrupează tristeţea insomniilor de bloc, unde copiii bocăne în pereţi cu ciocanul şi ce se vorbeşte dincolo de pereţii la care te uiţi se aude ca un râsu-plânsu', ca un răcnet, indiscreţii, uşi trântite, "apa curge, timpul fuge" într-o monotonie ce erodează nervii. Aşa lucrează şi ne salută cu perseverenţă din altă variantă, pe care ne-o pune în plic cu convingere că de data aceasta va fi bine, mai bine ca oricând, dar nu este: "S-a făcut noapte la bloc/ Bat copiii în pereţi/ cu ciocanul şi răcnesc./ O vecină/ ţipă ca o gospodină:/ Vreau o ceapă la slănină./ Iar nevasta lui Ion/ Strigă ca la stadion"... sau: "Bună apa de izvor/ Sub sprâncene ochişori/ Din cerdac stau şi privesc/ prin copaci sunt frunze verzi/ Ca să nu mă plictisesc/ dintr-o carte mai citesc"... (Magda Humor Martin) * Doamna Elena Matieş semna în publicaţia Hunedoreanul din 21 noiembrie de anul trecut o notă intitulată Poetul cu oase "de sticlă", cu ocazia unei lansări de carte, a treia la număr, a unui autor cu o viaţă cu totul şi cu totul ieşită din comun, dl Iosif June Rapolteanu.

Iată textul acelei note şi fenomenul rarisim de care se ocupă: "Unul din cei doi hunedoreni care suferă de boala Ťoaselor de sticlăť şi-a lansat cea de a treia carte. Evenimentul a avut loc la sediul Asociaţiei Handicapaţilor Neuromotor Hunedoara, în prezenţa mai multor scriitori şi oameni de cultură din judeţ. În ciuda faptului că suferă de o maladie rară, numită Lobstein - boala oaselor de sticlă -, Iosif June Rapolteanu a reuşit să impresioneze prin talentul său literar. Deşi Dumnezeu nu i-a dat mersul, i-a dat zborul poeziei", a spus despre autor