Cu tot regretul ca irosim un titlu cu asemenea potential metafizic, suntem obligati sa constatam ca in viata publica romaneasca nu se intampla nimic. Daca ar fi sa ne luam dupa asa-numitele "televiziuni de stiri", ai spune ca traim intr-o frenezie – ba nu, intr-o isterie – informationala, in care stirile ne asalteaza din toate partile, ne agreseaza confortul si ne coplesesc simturile. Daca insa ne luam putina distanta si analizam ceva mai calm "evenimentele" pe care le tot rostogolesc televiziunile, putem constata ca este vorba despre nonstiri sau non-events care ni se baga pe gat pe post de lovituri de presa. Traim in plin triumf al virtualului in care ceea ce nu exista ni se prezinta nu doar ca fiind, ci ca fiind atat de important, incat este crucial pentru natiune. Exemple:

1. Cazul Udrea. Poate ca Alina Mungiu-Pippidi are dreptate atunci cand o compara pe Elena Udrea cu Adrian Nastase, doua calamitati nenaturale ale politicii, dar adevarul este ca un caz Udrea nu exista. Comisia Orban orbecaie in cautarea unor dovezi care doar-doar ar agata-o pe madam Cocos cu ceva, dar este clar ca aceste dovezi nu exista sau comisia nu stie unde sa le caute. Daca ar fi existat – cum s-a intamplat in cazul Ridzi –, Udrea ar fi fost de mult trasa in teapa in fata Casei Poporului. Cum probele nu exista, madama isi permite sa le dea cu tifla membrilor comisiei si va continua sa faca acest lucru atata vreme cat Orban va umbla disperat dupa oameni pe care sa-i "ia la suturi" pentru a obtine dovada incriminatoare (apropo, cum ar suna un titlu ca asta in presa europeana: "The dullest commissioner in the history of Brussels has a brother who wants to kick ass"?). Singurul eveniment relevant in aceasta poveste ar fi desfiintarea Ministerului Turismului, restul sunt vorbe goale.

2. Cazul Basescu–armament–terorism–bru-hu-hu. Cine are rabdare sa citeasca "dezvalui