Mai multă răspundere faţă de întreţinerea fondului locativ - asta promitea la începutul anului 1989 Gheorghe Nincu, directorul ECRAL Arad. În administrarea unităţii intrau la vremea respectivă 20.000 de apartamente.
Cea mai importantă problemă cu care instituţia se confrunta era repararea hidroizolaţiilor acoperişului unor blocuri. În perioada comunismului, infiltraţiile de apă erau o mare problemă; bitumul cu care era acoperit acoperişul ceda repede, iar apa pătrundea în pereţii apartamentelor de la etajele superioare. Asta se întâmpla din trei motive: calitatea proastă a materialelor şi furtul frecvent, care de multe ori decima ingredientele necesare realizării mixturii asfaltice. Al treilea motiv, foarte serios şi el, erau antenele tv, care străpungeau izolaţia. Nu exista nici satelit, nici cablu optic, iar asociaţiile de locatari rezolvau problema captării semnalului la televizor prin două moduri: fie printr-o antenă comună, plătită pauşal, fie prin antene individuale pentru fiecare apartament. Cu ajutorul acestora se reuşea captarea semnalului de la televiziunea maghiară şi cea sârbă. Generaţii de copii au crescut cu desenele animate de la Magyar Televizio şi în multe mii de familii se urmăreau meciurile din campionatul sârbesc, în fiecare săptămână, într-o perioadă în care TVR avea doar două-trei ore de emisiune zilnică, umplută de materiale de propagandă.
Imaginea blocurilor arădene în reparaţie era fascinantă. Adevărate focuri greceşti ardeau pe ele: acolo, pe acoperiş, se topea smoala cu care era lipită de bloc folia bituminoasă. Mirosul greu, specific al bitumului şi al smoalei, nu a dispărut nici o zi din cartierele Aradului, până la revoluţia din decembrie 1989.
ECRAL Arad a realizat în cursul anului 1988 inventarierea tuturor blocurilor care necesitau reparaţii, stabilindu-se o listă cu priorit
