În articolul precedent n-a mai fost loc pentru gazzetta, un cuvânt cu o origine surprinzătoare, dar şi demnă de interes, deoarece evocă o perioadă grea din viaţa veneţienilor. Totodată, acest cuvânt a fost consacrat de un mare jurnalist şi medic. (...)

Veneţienii au reuşit să ajungă, cu mult curaj, din izolarea şi sărăcia în care îi aşezase destinul, la dominarea mării şi la bogăţie. „Republica Serenissima“ s-a aflat la apogeu între anii 1204 şi 1453, controlând coastele Adriaticii şi rutele mediteraneene. A urmat declinul, din cauza numeroaselor războaie, îndeosebi cu turcii. În secolul XVI, când evenimentele erau numeroase, a apărut, graţie dezvoltării imprimeriei, o foaie de noutăţi – „Gazzetta de le Novite“. Gazzetta era o monedă din cupru cu o valoare foarte mică, insuficientă pentru cumpărarea ziarului. Majoritatea veneţienilor, interesaţi de noutăţile ce le afectau viaţa, nu ştiau să citească, dar dacă plăteau o gazzetta li se asigura lectura ştirilor! În prezent, în treacăt fie spus, pentru cei păliţi de bibliofobie (se stinge Galaxia Gutenberg, clamează furnizorii şi fanii de diplome ID), în loc să pună mâna pe carte au, dacă au, un audiobook. A pierit străvechea audio-gazzetta, care Publicitate trece treptat, dar sigur, de la ediţiile pe hârtie la forma online. Mai greu este de explicat originea denumirii minusculei (valoric) monede, ştanţată la Veneţia în 1539. Gazzetta este derivat din gazza, de origine incertă. Alain Rey presupune că gazza ar proveni din lat. gaza – bogăţie, cuvânt iranian, care a călătorit mai întâi în greacă. Cu ceva imaginaţie, nu este exclusă nici relaţia cu… coţofana căreia veneţienii îi spuneau gaza, tot astfel fiind numită şi o persoană vorbăreaţă, flecară. Iar micuţa gazetă veneţiană, mai ales că era citită adesea în grup, îi provoca pe palavragii. În treacăt fie spus, calificativul de coţofană pentru persoanele prea