Iubeşte satul vâlcean de la poalele munţilor, Tomşani, unde slujeşte de peste 20 de ani. A prins dragostea pentru cele sfinte de la tatăl său.

Pe 21 noiembrie 1981 a fost hirotonit preot la parohia din satul Tomşani. Prima slujbă pe care a ţinut-o a fost pe 6 decembrie 1981, slujbă care l-a marcat şi l-a apropiat de oamenii din această localitate pentru toată viaţa. „Sunt o persoană foarte sentimentală, mă ataşez uşor de oameni şi de locuri. Întotdeauna am încercat să construiesc ceva pe spusele oamenilor din jurul meu şi chiar dacă de foarte multe ori, am fost dezamăgit, eu am rămas la fel de apropiat şi de încrezător în semenii de lângă mine”, spune preotul Loru Ionescu. Părintele este o persoană sociabilă şi volubilă care a ştiut să îşi câştige simpatia celor din jur, dar mai ales, a ştiut să se facă plăcut şi înţeles de tinerii din localitate, cărora a reuşit să le insufle dragostea pentru cele sfinte. „Îmi place să comunic cu tinerii, iar în perioada în care am predat religia micuţilor la şcoală, obişnuiam să îmi ţin orele de religie chiar în biserică, pentru a-i familiariza cu lăcaşul sfânt şi pentru ca cei mici să înţeleagă mai bine despre ceea ce vorbim”, povesteştele părintele Loru. Preotul spune că l-a marcat pentru totdeauna bunul simţ al bătrânilor de la sat, care odinioară veneau la slujbă în număr foarte mare. „Din păcate, lumea satului s-a transformat foarte mult în ultimii ani. Putem spune că practic nu mai există ţărani în adevăratul sens al cuvântului, iar acesta este un aspect care îmi lasă un gust amar”, se destăinuie preotul din Tomşani.

Teologia, o facultate pentru suflet şi minte

Părintele Ionescu se simte ca acasă în lumea satului pe care o iubeşte nespus şi pe care în sufletul său încearcă să o păstreze nealterată de schimbările moderne. „De-a lungul timpului, am condus pe ultimul drum peste 600 de persoane, i