Îi vezi pe unii cu respiraţia întretăiată şi chinuită chiar la simplul mers pe jos, ce să mai vorbim de urcatul scărilor. Alţi oameni se vaită că picioarele lor sunt mereu umflate şi parcă mustesc de lichid în ţesut. Orice om ştie că diagnosticul este o neputinţă a inimii.

Medicii o numesc insuficienţă cardiacă. Lămureşte această stare a inimii prof. dr Daniela Bartoş, şefa secţiei de medicină internă de la Spitalul de Urgenţă Floreasca. Insuficienţa cardiacă nu este o boală în sine, ea se numeşte sindrom, adică o asociere de semne, de simptome care aparţin de fapt altor boli. Ca bolnavul să fi ajuns la insuficienţă cardiacă trebuie să fi suferit de o altă boală, de o cardiopatie cronică, de o boală a valvelor cordului, de un infarct, de o tulburare a ritmului inimii, de hipertensiune, de o infiltrare a muşchiului inimii cu unele substanţe nedorite. Şi hipertiroidismul, o funcţionare exagerată a glandei tiroide, accelerează ritmul inimii şi se ajunge la insuficienţa cardiacă. Cum se manifestă insuficienţa cardiacă? Printr-o respiraţie grea la efort, numită dispnee, în primul rând. Boala înaintează şi respiraţia grea începe să apară chiar în starea de repaus. Alteori noaptea, bolnavul simte lipsa de aer, alteori setea de aer apare spre seară, iar el, când se lungeşte, trebuie să-şi pună trei perne sub cap. Această respiraţie grea culminează cu edemele pulmonare acute, când alveolele plămânului sunt inundate cu lichid. Alt semn al insuficienţei cardiace este edemul la picioare, umflarea picioarelor. Omul începe să piardă lichid prin piele ca urmare a faptului că inima nu poate împinge sânge şi nu mai poate primi destul sânge venos. Apar dureri în dreapta abdomenului din cauza măririi ficatului. Sângele stagnează în spatele inimii, dar bălteşte şi în ficat.

Îi vezi pe unii cu respiraţia întretăiată şi chinuită chiar la simplul mers pe j