Lumea necuvântătoarelor a existat încă din cele mai vechi timpuri, iar rolul ei a fost unul controversat. Când vorbim despre perioadele antice este absolut imposibil să nu descoperim mituri şi legende despre zei şi culturi mitologice.

Mitologia ne vorbeşte despre ajutorul pe care oamenii l-au primit de-a lungul timpului de la necuvântătoare sau despre temeri legate de blesteme din partea animalelor.

Pisica – zeiţa Bastet

Graţioasa felină, care în zilele noastre ocupă un rol mai mult decorativ decât folositor în casele oamenilor, pentru egiptenii din vremurile antice era un animal sacru. Adorată şi pusă la loc de cinste lângă conducători, felina simboliza Creatorul.

Zeiţa egipteană Bastet avea sub protecţia ei femeile şi copii. În antichitate, pentru egipteni, pisica simboliza lumea paranormală, ocultă. Zeiţa Bastet reprezenta lumea locurilor interzise, dar cu timpul au apărut varii interpretări.

Felina s-a ridicat la rang de zeiţă a dragostei, a fertilităţii, muzicii şi lista poate continua. Grecii au asociat zeiţa Bastet cu zeiţa Artemis, devenind un simbol al Lunii. Dacă una dintre feline era omorâtă, autorul faptei era ucis şi el, iar dacă o pisică murea, stăpânii ei îşi rădeau sprâncenele în semn de doliu.

Şacalul – portarul  dintre lumi

Antichitatea egipteană venera şacalul. Emblemă a zeului Anubis, el călăuzea sufletele morţilor pe tărâmul celălalt. Mitologiile au idolatrizat şacalul, atât pentru înţelepciunea sa, cât şi pentru viclenia de care dădea dovadă.

Şarpele – zeul  Pământului

Mitologia ne vorbeşte despre şarpe ca fiind un simbol al înnoirii, întineririi sau chiar al nemuririi. Unele culturi asociau şarpele cu zeul Pământului, iar altele vedeau în reptilă simbolul feminităţii.

Cea mai cunoscută interpretare