M-ai umilit cu tristele-ţi cuvinte.
Cui să-i mai dărui ramuri cu parfum?
Sînt părăsit la capăt greu de drum
Şi nici nu ştiu: vorba ţi-e dreaptă? minte?
Cum m-am umbrit! Te-ai luat după
proverbul:
"Nu iese fum dacă nu-i pic de foc."?
Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul.
Mi s-a uscat şi stropul de noroc.
Ce-mi foloseşte roua că-i rotundă
Şi fluturii că-şi pun aur pe burtă
În solzi mărunţi. Mi-e viaţa tot mai scurtă.
Sufletul spaima unde să-şi ascundă?
Moartea-mi sluţeşte carnea, mi-o
dărîmă
Şi-o calcă în picioare ca pe-o rîmă...
M-ai umilit cu tristele-ţi cuvinte.
Cui să-i mai dărui ramuri cu parfum?
Sînt părăsit la capăt greu de drum
Şi nici nu ştiu: vorba ţi-e dreaptă? minte?
Cum m-am umbrit! Te-ai luat după
proverbul:
"Nu iese fum dacă nu-i pic de foc."?
Stau încîlcit ca-n coarnele lui cerbul.
Mi s-a uscat şi stropul de noroc.
Ce-mi foloseşte roua că-i rotundă
Şi fluturii că-şi pun aur pe burtă
În solzi mărunţi. Mi-e viaţa tot mai scurtă.
Sufletul spaima unde să-şi ascundă?
Moartea-mi sluţeşte carnea, mi-o
dărîmă
Şi-o calcă în picioare ca pe-o rîmă...