România, care se luptă să găsească alternativa funcţională pentru a reforma sistemul de învăţământ, ar putea învăţa multe din lecţiile predate de Finlanda şi Singapore, două ţări aflate în topul clasamentului celor mai bune sisteme de educaţie. Sursa: Razvan Valcaneantu În Finlanda şi Singapore învăţământul răspunde nevoilor oamenilor pentru că instituţiile de învăţământ de aici se autoreglează, atât pe lângă piaţa muncii, cât şi pe lângă comunitatea locală.
În România, însă, şcoala nu prea ţine cont de piaţa muncii, iar absolvenţilor le lipsesc abilităţile cerute. Piaţa muncii, la rândul ei, nu îi caută pe pe absolvenţi, tocmai din cauza acestei lipse. Astfel tinerii nu sunt valorificaţi, crede Florian Colceag, preşedintele IRSCA Gifted Education, matematician şi profesor cu 20 de ani de experienţă în educaţia copiilor supradotaţi.
„Educaţia în Finlanda şi Singapore este proiectată după nevoile locale, iar şcoala este un furnizor de servicii”, a declarat acesta, precizând că, în România, şcoala are un rol destul de ambiguu, fiind mai degrabă un „deformator” decât un formator.
Un exemplu evident al faptului că programele şcolare nu sunt adecvate la necesităţile societăţii este clasa politică. „Eu nu pot sa mă supăr pe politicieni pentru că înjură şi fură. Acestea sunt comportamente induse de şcoală unde fiecare trebuie să se descurce cumva”, a declarat Florian Colceag, subliniind că în sistemul românesc de educaţie lipseşte feedbackul dat elevilor.
Exemplul finlandez
„Ceea ce este diferit şi pozitiv în Finlanda este faptul că profesorii sunt disponibili tot timpul şi îţi răspund la întrebările şi nelămuririle pe care le ai”, a povestit Laurenţiu Ciocan, un tânăr care a studiat, în 2006, Ingineria Mecanică la Departamentul Mectronică, în Kuopio, estul Finlandei.
Accesul la informaţie er
