Oricine ar castiga alegerile parlamentare din Germania din septembrie, a sosit din nou momentul pentru o initiativa majora franco-germana. Indiferent de situatia lor economica sau de increderea – fie si lipsa de incredere – reciproca, Franta si Germania sunt acum mai mult decat oricand raspunzatoare in comun de viitorul, daca nu chiar de supravietuirea, proiectului european.
Exista vreo alternativa la acest leadership franco-german al Uniunii Europene? Daca Marea Britanie li s-ar asocia intr-un club de trei, ar fi o idee buna, dar asa ceva iese azi din discutie. Londra s-a autoexclus de la orice rol de lider in Europa. Gordon Brown abia supravietuieste ca prim-ministru, iar conservatorii, a caror reintoarcere la putere la anul este aproape o certitudine, sunt atat de provincial eurosceptici cum ii stiam, daca nu chiar mai mult. Pur si simplu, Europa nu poate conta pe britanici, cel putin pentru un timp.
Ideea unui club de sase, cu care se juca Nicolas Sarkozy in faza timpurie a presedintiei sale, a fost intotdeauna una abstracta si este astazi impracticabila. Avand in vedere sexcapadele lui Silvio Berlusconi, Italia pe care o conduce nu poate fi luata in serios, in vreme ce Spania a iesit din cursa pentru un rol de lider, din cauza situatiei economice grave. Cat despre Polonia, desi impiedicatii gemeni Kaczynski au fost eliminati de la putere, fixatia Varsoviei pe securitatea din imediata ei vecinatate este incompatibila cu un leadership european veritabil.
Din moment ce nici celelalte 21 de state membre nu au agreat niciodata ideea unui club de sase, e ca si cum aceasta idee a fost ingropata probabil definitiv. Asadar, daca nu Franta si Germania, cine sa-si asume rolul de lider?
Un rezultat pozitiv pentru Tratatul de la Lisabona, obtinut in Irlanda la referendumul din octombrie, ar fi o conditie necesara, dar insuficienta pentru
