Remarcabil prin opera autobiografică, postumă în cea mai mare parte, şi intrigînd prin enormitatea cazului, Maurice Sachs, pe numele adevărat Maurice Ettinghausen, născut în 1906, mort după toate probabilităţile în 1945, este aproape necunoscut la noi, după cum şi în Franţa rămîne un autor pentru happy few, oricîte analize penetrante i-ar fi fost consacrate. Evreu care a colaborat cu naziştii, homosexual căsătorit şi iubit de femei, alcoolic, hoţ, mincinos şi escroc, om chinuit ca puţini alţii, Sachs s-a detestat pe sine, risipindu-şi nepreţuitele daruri şi coborînd în abjecţie pînă la autodistrugere. Autentic înger căzut, Maurice cel tulbure, fascinat de mitul "marelui scriitor", se dovedeşte mai rezistent decît mulţi provocatori fără substanţă, decît autori consideraţi cîndva figuri de prim plan.

Cel mai celebru volum al său, Le Sabbat (Sabatul), subintitulat Amintiri dintr-o tinereţe furtunoasă, trasează etapele unei existenţe incoerente, pînă după vîrsta de 30 de ani: copilărie nefericită, planuri măreţe pentru care nu e în stare să lupte, deziluzii, homosexualitate frenetică, alcoolism, escrocherii, furturi, căderi nervoase şi speranţa regenerării. Apariţia, prevăzută pentru toamna lui 1939, a fost amînată din cauza izbucnirii războiului. La data publicării, în 1946, cartea are succes. Mai tîrzie, La chasse ŕ courre (Vînătoarea cu gonaci) nu mai e scrisă în acelaşi registru grav, iar tonul de aici ne face să ne îndoim de sinceritatea dorinţei de îndreptare afirmate în Sabat. Dintre cărţile apărute în timpul vieţii, a reţinut atenţia Au temps du Boeuf sur le toit, jurnal în parte fictiv, nesocotind regulile genului, lucru şocant pentru epocă.

În timpul Ocupaţiei, Sachs trăieşte din expediente, apoi se angajează muncitor voluntar în Germania; aici devine agent al Gestapo-ului şi denunţă cîţiva rezistenţi antinazişti. Suspectat de aut