Nu existat în publicistica românească unele încercări care şi-au propus să pună în lumină atitudinea cordială a marelui istoric român faţă de Polonia cât şi a raporturile sale prieteneşti faţă de polonezi. Mai toate din expunerile respective sunt însă extrem de sumare, incomplete pentru complexitatea materialului pe care ar fi trebuit să îl parcurgă şi să îl înţeleagă. Fără nici o teamă de a greşi, pot afirma că ele sunt şi prea schematice, dovadă că până şi fragmentar Iorga e greu de cuprins.
Autorul Notelor polone este istoricul care a scris şi publicat, timp de aproape patruzeci de ani, mii de pagini despre Polonia şi raporturile româno-polone din evul mediu timpuriu până în vremurile sale. A cercetat şi a publicat contribuţii originale chiar şi despre raporturile Poloniei cu alte state, inclusiv cu Rusia şi Germania. În ansamblul lor, scrierile lui Iorga despre Polonia, polonezi, cultura şi spiritualitatea acestei ţări degajă o simpatie şi o dragoste aparte faţă de fostul vecinul din nord, despre polonitate în ansamblul ei. Toate s-ar cuveni cuprinse în câteva volume, pentru că sentimentele de dragoste şi prietenie faţă de poporul şi cultura poloneză s-au perpetuat câteva decenii în sufletul istoricului român.
Nu cunosc să fi "descoperit" cineva resorturile acestor sentimente. Reflectând mai adânc asupra sentimentelor respective mi-am amintit de o contribuţie a sa, publicată în anii '30, în polonă. Rezultă din ea că sufletul tânărului elev de la şcoala din Botoşani s-a îmbibat din fragedă tinereţe din aspiraţiile poporului polonez, din lupta dusă de acesta pentru cucerirea neatârnării şi pentru manifestarea s-a liberă. Am verificat la Academia Română şi în alte foruri înalte dacă acest lucru e cunoscut. Nu se ştia nimic.
Nicolae Iorga, un mare polonofil
De aceea cred că eseul lui Iorga, care poate fi citit
