Înainte de startul variantei româneşti a serialului "Agentul 007" - Puiu Popoviciu, nevastă de Contrainformaţii, Băneasa, "Doi şi-un sfert", Becali etc. -, în presa scrisă şi la televiziunile "naţionale" s-au derulat episoadele unei telenovele, cu fond muzical de manele, mai săltăreţe sau mai triste, după cum doinea subiectul şi - ne asigură ei - după cererea publicului nostru iubit, cel care cumpără tirajul şi face ratingul: locaţiile filmărilor şi acţiunea jurnaliştilor "de investigaţii" s-au fixat în "Bucureşti, Bucureşti/ Tot mereu să înfloreşti", iar amărăştenii din provincie au citit şi au văzut ceea ce au scris/ filmat/ fotografiat "profesioniştii" de la centru; spre cinstea ei, presa şi televiziunile din periferia ţării, care începe, desigur, la ieşirea din Capitală, n-au achiesat (de la românescul "n-au pus botul", fireşte), lăsîndu-şi cititorii să-şi părăduiască banii pe cîteva tabloide şi telespectatorii să-şi sece izvorul lacrimilor în faţa suferinţei atroce a semenilor.

Primul episod, pilotul, cum i se spune, începe în bătaia sacadată a tobelor, cu sunete ascuţite de ţiteră şi ţambal, instrumente de coarde, neapărat: divorţează Mihaela Rădulescu de bogatul ei soţ, Elan, vai!, se mută la hotelul Sofitel, ah!, face arte marţiale cu paparazzi de la ziare, ooooo!, îşi apără copilul de haitele nemiloase, de cîrdurile de piranha, de dragonul fioros, brrr! Pînă mai ieri, Mihaela Rădulescu era o "femeie fantastică", sare cu paraşuta de la 2000 de metri, găteşte mai ceva ca Mircea Dinescu, Dan Chişu şi Bogdan Ulmu, conduce maşini, motociclete şi bărici, cultivă mărar şi panseluţe; acum, scenariul telenovelei dă imaginea unei femei disperate şi nervoase. Filmul are de toate; mai întîi opinia soft a unui sociolog, analistul media Iulian Comănescu: "Putem presupune la Ťmarile familiiť de acest gen anumite beneficii de imagine. Vedeta reprezintă, în