Peştera este în grija măicuţelor de la Mănăstirea Bistriţa din localitatea Costeşti şi se află la câteva sute de metri de lăcaşul de cult, în masivul Buila-Vânturariţa.

Rezervaţia naturală protejată poartă numele Sf. Grigorie Decapolitul, deoarece osemintele acestuia au fost adăpostite în peşteră, în vreme de război, fiind mutate apoi la Mănăstirea Bistriţa care se află în apropiere. Golul subteran poartă numele şi de Peştera Liliecilor, deoarece adăposteşte 17 specii de lilieci protejate prin lege. De la Mănăstirea Bistriţa până la peşteră se urcă în munte aproximativ o jumătate de oră. Intrarea în peşteră este foarte îngustă pe o porţiune de 8-9 metri, iar în unele locuri se merge şi ghemuit. Golul subteran se întinde pe aproximativ 250 de metri.

„Bisericuţele din peştera m-au impresionat”

În interior pot fi văzute felurite desene, forme de calcar, şi lilieci care îţi zboară pe deasupra capului. În sala centrală a peşterii se află Schitul Ovidenia. Biserica e închinată Intrării în Biserică a Maicii Domnului şi este cel mai vechi monument din peşteră, datând de la sfârşitul secolului al XV-lea. Tot din centrul peşterii se parcurge un traseu scurt pe o galeriepână la Izvorul Pustnicilor, unde sunt două ochiuri de apă care provin din infiltraţii. În deschiderea mare a peşterii se află şi Schitul Sfinţilor Arhangeli, care a fost ctitorit în 1633. Din centrul peşterii se ramifică galerii de aproximativ 15 metri şi spre dreapta, dar şi spre stânga în care sunt adăpostite adăpisteşte coloniile de lilieci. „Stăm câteva zile în Vâlcea la o pensiune din zona montană. Am venit la Mănăstirea Bistriţa de m-am închinat la Sf. Grigorie. Acolo am aflat de existenţa acestei peşterii şi pentru că e zi de vizită am urcat să o vedem. Bisericuţele din peştera m-au impresionat”, a declarat Maria Cucu din judeţul Constanţa. Peştera a fost pe timpuri