Şi-a dedicat viaţa studierii bolilor şi a reuşit, în cei peste 30 de ani de carieră ca epidemiolog, să găsească leac pentru diverse afecţiuni.
Olteancă get beget, Ecaterina Chihaia nu şi-a imaginat că va lăsa Craiova pentru Moldova. Soarta a făcut ca, după terminarea Facultăţii de Medicină, să fie numită medic în localitatea Săveni. Se întâmpla în 1977, iar de atunci nu a mai plecat din Botoşani.
„Aşa era în acea perioadă. Când terminai şcoala, te trimitea la o circă rurală sau într-un oraş muncitoresc. Alegerea specialităţii medicale se făcea nu neapărat cum voiai tu, ci în funcţie de nevoia de medici dintr-o anumită regiune“.
Condiţii grele de lucru
La începutul anilor ’80, după o specializare în boli contagioase, medicul Ecaterina Chihaia s-a angajat la Sanepid şi a devenit epidemiologul şef al judeţului. Primii ani la Botoşani i-au marcat profund cariera. Condiţiile grele de muncă le resimte şi acum.
„Mergeam cu o dubiţă, ne bătea viscolul şi zăpada. Cred că atunci mi-am îmbolnăvit genunchii. Înotam prin zăpadă până la brâu ca să-i convingem pe oamenii din toate cătunele să se vaccineze“, mărturiseşte medicul. Pentru Ecaterina Chihaia, fiecare pas din cariera de epidemiolog a fost riscant din cauza instrumentarului învechit şi a uşurinţei cu care putea fi luată boala.
În perioada 1979-1986 erau tot mai multe focare de hepatită B în colectivităţi. Pentru că se recoltau probe rudimentar, iar acele erau spălate şi refolosite, riscurile erau uriaşe. Apariţia HIV i-a pus pe epidemiologi în alte situaţii alarmante. „Unii se mai înţepau cu acele când recoltau probe şi te gândeai că, dacă ai vreo rană, îţi rişti sănătatea“, a spus medicul.
Cu toate acestea, eradicarea difteriei, eliminarea poliomielitei, a rujeolei şi scăderea numărului cazurilor de hepatită virală sunt doar câteva dintre sati