Unii fac averi în timp ce alţii plîng după maşinile ridicate. Îmbogăţiţii pozează apoi în binefăcătorii lui Dinamo

Calea Floreasca, înainte de meciul Dinamo-Liberec. Aglomeraţie, circulaţie bară la bară, suporteri pe carosabil, maşini parcate peste tot. Plus 2 camionete cu macara care aveau multă treabă. Aveau de ridicat maşinile parcate neregulamentar pe lîngă stadion, adică majoritatea.

Aşa au răzbit marile personaje ale istoriei, din înţelegerea perfectă a contextului. Au evaluat situaţia, au descoperit amănuntele esenţiale, apoi au acţionat. Fără milă, fără emoţii, fără sentimentalisme. Dar pentru asta trebuie să fii un caracter puternic. Sînt sigur că în adîncul sufletului Florian Walter a regretat decizia de a trimite macaralele să ridice maşini care, foarte probabil, erau ale suporterilor dinamovişti. Nu e cazul să mai amintim că Florian Walter a fost unul dintre acţionarii lui Dinamo, fost coleg de centru de butelii cu Cristi Borcea şi impunător ocupant de lojă sub care se petrecea întîmplarea despre care vorbim. Dar Florian Walter şi-a dominat emoţiile. Sigur, undeva în interior s-a dus un război cumplit între sentiment şi datorie.

E greu să trăieşti cu gîndul că băieţii ăia care simt ca şi tine, în alb şi roşu, care cred în tine, vor ieşi din stadion şi îşi vor căuta degeaba maşina lăsată pe Calea Floreasca, vor întreba în stînga şi în dreapta, întîi nedumeriţi, apoi îngrijoraţi şi în cele din urmă vor întelege furioşi că le-a fost ridicată. Poţi să-i faci aşa ceva unui frate de-al tău? Uite că poţi. Istoria e scrisă de luptători care ascultă de raţiune şi nu de inimă. Iar exemple sînt peste tot. Cu toate că e prieten cu Vasile Turcu, Borcea n-a avut nici o emoţie cînd a trebuit să-l contreze cu asprime: “E ultima dată cînd mai dă declaraţii!” şi în secunda următoare razboiul Turcu-Bonetti lua sfîrşit.

Şi totuşi, nu-i păcat? B