Sportiva a trecut prin toate etapele, de la terenul de joc până la catedră şi apoi pe banca antrenorilor. Profil

Nascut. 24 martie, 1974.

Studii. Căsătorită.

Familie. Facultatea de Educaţie Fizică şi Sport Timişoara, 1997.

Handbalul a fost, este şi va fi marea pasiune a Laurei Dreghici. Zâmbind, îşi aminteşte că o greşeală a determinat-o să practice acest sport. „A fost o ambiţie personală. După ce m-am înscris, am dus acasă fişa de înscriere şi i-am arătat-o tatei. A văzut că pe ea am scris «hanbal»! N-a vrut să mă lase, dacă a văzut că n-am scris corect”, a rememorat Laura. Interdicţia n-a stat însă în picioare, pentru că Laura a decis să meargă la antrenamente pe ascuns.

„Mi-a plăcut mult şi m-a ajutat să mă dezvolt şi ca om, prin disciplina şi tăria de caracter care vin din practicarea unui sport. Ca să fii un bun sportiv, trebuie să fii un om cu bun simţ, să ai multe calităţi. Pe parcursul anilor ajungi să le stăpâneşti”, a punctat arădeanca.

A început în 1984, la echipa Clubului Sportiv Şcolar Arad, sub îndrumarea Mariei Buruc, apoi a făcut parte din formaţia „Tricolorul” Arad. Paşii au purtat-o în Timişoara, unde a petrecut anii studenţiei, apărând culorile echipelor ILSA, Universitatea şi AEM, cu ultima evoluând în Liga Naţională, alături de Ionela Pruteanu sau Adriana Inoan.

De pe teren, la catedră

A decis să intre în învăţământ, la şase ani după ce a terminat Facultatea. „Până atunci, m-am plimbat cu Adi prin ţară”, glumeşte Laura. Adi Dreghici, soţul ei, e unul din numele marcante din handbalul arădean, în prezent conducând de pe banca tehnică echipa de băieţi a oraşului.

La început, a predat biologia, la Vladimirescu, dar a revenit în domeniul ei, preluând catedra de educaţie fizică şi sport la Colegiul Naţional „Moise Nicoară”. A ajuns apoi