Nava a fost construită în 1911 şi a cunoscut botezul apei după doi ani. Vasul Borcea, ancorat pe Dunăre, este inclus în patrimoniul naţional, ca obiect de tezaur. Deşi funcţională, nava este ţinută la mal, iar preţul staţionării se ridică anual la 30.000 de lei.
Nava cu aburi şi propulsie cu zbaturi Borcea este ultima construcţie de acest tip din Europa, însă nu şi singura din ţară. Deoarece printr-un sistem ingenios de ambielaje şi decalare a pasului zbaturilor, nava nu producea niciun fel de zgomot sau vibraţii, a fost des utilizată la partidele de vânătoare organizate în Balta Brăilei, cu punct de plecare din canalul Filipoiu.
A fost utilizată ca navă mică de pasageri până în anul 1971, în 1977 fiind propusă spre casare şi dusă la “parcul rece” de pe braţul Măcin. A trecut mai apoi, din anul 1980, din dotarea Liceului de Marină, în administrarea Casei Pionierilor, actualul Palat al Copiilor, încheindu-şi cariera ca generator de aburi la fabrica de conserve din peşte.
O a doua tinereţe, mai grea ca bătrâneţea
Nava a trecut în patrimoniul Inspectoratului Şcolar şi, deşi a rămas în stare de funcţionare, nu a fost folosită efectiv, nu şi-a amortizat cheltuielile de întreţinere. Anul trecut, cu bani de la bugetul de stat, nava a fost reparată cu aproape un milliard de lei vechi, însă tot n-a fost scoasă la apă. În timp, “Borcea”, care a căpătat statut de navă- şcoală, a mai servit ca navă de protocol, pentru plimbarea înalţilor oaspeţi veniţi la Brăila.
Ultimul demnitar plimbat cu această navă a fost Aurel Novac, ministru al Transporturilor în Guvernul Văcăroiu, în anul 1994. Cheltuielile mari de întreţinere au ţintuit nava la chei aceasta intrând în anul 2002 într-un amplu proces de restaurare.
Întreţinerea costă zeci de mii de lei pe an
Deşi motoarele pot fi puse oricând sub presiune, nava rămâne la mal deoarece costuri
