Pasiunea pentru pescuit a moştenit-o de la tatăl său. Petrece foarte mult timp pe baltă şi se antrenează în vederea obţinerii unui loc cât mai bun în competiţiile de pescuit sportiv. De când era mic, tatăl său îl lua la pescuit la Olt de fiecare dată şi îl învăţa să pună momeli în ace şi să arunce cu undiţa. Pe măsură ce a crescut a început să-i placă foarte mult pescuitul, iar acum participă la concursuri de pescuit sportiv în toată ţara.

 Şi tatăl său este un împâtimit al pescuitului sportiv. ”Îmi aduc aminte că la început totul era o joacă pentru mine. Mergeam cu tata la peşte şi pescuiam pe lângă el. Ne mai plictiseam câteodată şi mai aruncam cu pietre în baltă, spre nemulţumirea lui. Cu timpul joaca a devenit pasiune, iar acum nu pierd nicio ocazie de a mă duce la pescuit”, ne-a povestit Arin, pescarul aflat la început de drum în acest sport.

Prima undiţă, primul concurs

O dată cu primirea primei undiţe a început să se ocupe serios de acest sport şi toată ziua desfăcea şi înoda fire de pescuit.

A învăţat să facă noduri pescăreşti de la tatăl său, cum se se leagă cârligele pe fir, la ce distanţă şi cum se lansează cu o lansetă. Toate acestea cunoştinţe i-au fost de folos, mai târziu în concursuri. „Prima mea undiţă am primit-o la 11 ani, de Paşte şi m-am bucurat foarte mult că în sfărşit am propria undiţă. Saltul cel mai mare în pescuit a fost atunci când am participat pentru prima oară la un concurs de pescuit sportiv. Atunci am învăţat ce înseamnă să pescuieşti profesionist. Nu aveam experienţa şi echipamentul necesar unei astfel de competiţii aşa că nu am ocupat un loc fruntaş. Cel mai bun loc pe care l-am ocupat până acum a fost locul doi obţinut la un concurs desfăşurat la Scorniceşti”, a spus Arin.

Pasiunea costă

Ca să faci faţă unui concurs profesionist de pescuit ai nevoie de echipa