- Comentariu - nr. 371 / 5 Septembrie, 2009 La instalarea in functie, Cabinetul Boc ne spunea ca, pentru combaterea efectelor crizei, va promova o politica economica ce urma sa se axeze pe investitii publice in infrastructura, aceasta fiind perceputa de noii guvernanti drept cea mai nimerita modalitate de a depasi, cu bine, criza. Viziunea Cabinetului era, nimic de zis, in deplin acord cu promisiunile din campania electorala. Treptat insa, sub presiunea constrangerilor intampinate de construirea Bugetului, dar poate si in urma consultarilor cu BNR si cu negociatorii FMI, Guvernul a abandonat "necesitatea investitiilor in infrastructura", spre dezamagirea prietenilor politici care asteptau contracte publice grase. Ce a urmat? Schimbarea strategiei. Acum cateva saptamani _ poate copiind programe de stimulare fiscala dupa modelul celor din SUA? _ noua putere a venit cu un proiect de pompare de bani publici catre economie, si unde altundeva decat in piata imobiliara, privilegiata in ultimii ani de aceeasi increngatura dintre politic si diverse grupuri de interese. Asa a aparut Programul "Prima casa", care se anunta ca fiind generos, scopul declarativ fiind acela de a stimula sectorul constructiilor pe de o parte, iar pe de alta acela de a ajuta familiile cu posibilitati modeste sa achizitioneze locuinte. Actiune generoasa, de altfel… Cum se va desfasura acest program, ramane de vazut, cata vreme _ spun analistii in SUA (de la care s-au inspirat, probabil, guvernantii nostri!), un program similar nu s-a dovedit a fi catusi de putin in folosul familiilor cu venituri reduse. Dimpotriva, nu a condus decat la escaladarea preturilor si la subrezirea dramatica a sistemului bancar. De ce? Intrucat garantarea, in cazul nostru, a unor credite pentru familii care nu si-au dovedit solvabilitatea pe termen lung si capacitatea de a economisi, nu poate fi altceva decat un joc riscan