Mulţi botoşăneni plecaţi din ţară lasă copiii în grija vârstnicilor

Asistenţii sociali spun că de foarte multe ori bunicii sunt depăşiţi de problemele celor mici şi în niciun caz aceştia nu pot suplini dragostea mamei sau a tatălui.

„Pentru binele familiei“, „pentru o casă mai bună“ sau „pentru viitorul celui mic”, acestea sunt principalele motive pentru care majoritatea familiilor îşi lasă copiii în grija bunicilor şi pleacă la muncă peste hotare.

Părinţii, nişte străini

„De doi ani nu şi-a văzut părinţii. Andrei are acum 5 ani şi vorbeşte cu ei mereu la telefon. Nu ştiu ce se va întâmpla atunci când vor veni acasă. Oare îşi va mai cunoaşte părinţii?”, se îngrijorează Maria Petru, o bunică care îşi îngrijeşte nepotul în fiecare zi.

Părinţii celui mic sunt plecaţi la muncă în Italia, la Torino, şi au promis că se întorc atunci când vor avea bani să-şi cumpere o casă. Pentru că Andrei era prea mic să facă faţă unei schimbări atât de mari, mama şi tatăl lui au decis să-l lase în grija bunicilor.

Acum, îmbrăţişările şi săruturile pe frunte i le dau doar prin telefon. Chiar dacă în Botoşani nu s-au semnalat până acum cazuri de tratament neglijent aplicat celor mici de către bunici, autorităţile spun că se aşteaptă la altfel de efecte negative la copiii crescuţi de vârstnici. Singurătatea şi izolarea de alte persoane sunt primele „deprinderi” pe care le capătă un copil. „Din ce am observat, aceşti copii manifestă o stare de singurătate şi de tristeţe”, spune Liviu Rădăşanu, director executiv al Direcţiei Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) Botoşani.

Specialiştii mai spun că educaţia pe care o pot oferi acum bunicii nu se pliază cu schimbările vremurilor care şi-au pus amprenta pe temperamentul copiilor. „Cea mai mare afecţiune vine doar din partea părinţilor. Pe ei nu-i