"Am uitat să iubim..." Face parte din generaţia marilor actori-profesori, care reprezintă nu numai un model în teatru şi film, ci şi un pedagog pentru colegii mai tineri.
Cele mai importante lucruri pe care le-a învăţat de-a lungul prestigioasei sale cariere sunt respectul, demnitatea umană şi, în prim-plan, credinţa în Dumnezeu. Maestrul Constantin Codrescu împlineşte astăzi 78 de ani. Jurnalul Naţional îi urează "La mulţi ani!".
"Cel mai important lucru acum, important pentru viaţa mea, este că am terminat şi cel de-al doilea volum al unor memorii ale mele. Primul volum se numeşte «Pribeag prin viaţa mea». Cel de-al doilea, intitulat la fel, trebuie să apară în jurul datei de 1 octombrie, atunci când aniversez şi 60 de ani de teatru.
De când eram elev am avut o pasiune pentru teatru. Când eram chiar foarte mic aveam o anumită înclinaţie spre acest «joc de dincolo de cortină». A fost o chemare, o chemare peste care nu am încercat să trec, m-am aplecat cu toată dragostea şi pasiunea spre ea.
Am făcut apoi şi regie, scenografie, am devenit şi membru în învăţământul artistic şi cam toate acestea se adună la bilanţul de 60 de ani de activitate.
RECOMPENSĂ
Activitatea mea este imensă atât în actorie, regie şi scenografie, cât şi în radio, televiziune şi cinematografie. Mica sau marea mea dezamăgire a fost în 1958, când am fost dat afară din Teatrul Armatei în calitate de vrăjmaş al orânduirii socialiste. În 1977, prin bunăvoinţa bunului meu prieten Dinu Săraru, am părăsit Bucureştiul. A fost un moment de curaj pe care nu-l regret. Am riscat, am lăsat totul în urmă şi am plecat în provincie, unde am întemeiat câteva teatre, am fost şi director al unui teatru care a mers foarte bine, am înfiinţat secţii române în oraşele rămase fără aceste secţii în învăţământ. Mi se pare că lucrurile s-au compensat, astfel
