Vrem doar să ne bucurăm de belşugul şi de ordinea occidentale. Dar cu banii câştigaţi aici, pe tărâmul nelegiuirilor. Chiar dacă mai au mult până s-o câştige, cei mai mulţi dintre români au învăţat ce înseamnă o viaţă bună. Au ajuns în Europa, au călătorit, au învăţat să umple cu voluptate coşul la Carrefour. În fine, au gustat un pic din tihna occidentală. Şi au înţeles că ea se poate obţine onest într-un mediu guvernat de reguli ale bunului-simţ.

Aşa arăta poza la 1 ianuarie 2007. Printre milioane de artificii, sub nesfârşite valuri de şampanie, am avut iluzia unei naţiuni care trăieşte bucuria recursului la civilitate şi la un trai decent.

Atunci de ce astăzi, după nici trei ani, totul pare iar un balamuc pestilenţial? România a obosit să fie trasă cu forţa spre comunitatea normalităţii. A venit parcă timpul să ne revendicăm dreptul la promiscuitate. Nu, graniţele nu ni s-au deschis ca să ne integrăm în lumea regulilor respectate şi a şanselor pentru cei buni! Vrem doar să ne bucurăm de belşugul şi de ordinea occidentale. Dar cu banii câştigaţi aici, pe tărâmul nelegiuirilor. Două episoade din anul 2009…

1. Cazul Becali. Românii îl văd pe bogătaşul ilfovean conducând un tribunal civil, sub protecţia şi cu sprijinul unei grupări parapoliţieneşti. Nu trebuie să mai iei avionul până în Sicilia, ea e undeva în spatele aeroportului Băneasa.Imaginile şi documentele nu-i pun un stigmat public lui Gigi Becali.

Efectul e invers. O parte din România strigă „Nouă ne plac şmecherii!”. Şi-l trimite pe Gigi direct în Parlamentul de la Strasbourg, ca unul dintre cei 700 de reprezentanţi de cinste ai nou-extinsei naţiuni europene. Nici această parte a poporului şi nici cealaltă, tot mai inertă şi mai nepăsătoare, n-ar putea să descrie mai departe opţiunea pentru viitor: cine va sta în portbagaj şi cine vrea să-i fie judecate