Maria Igiescu intentează de trei decenii procese şi are acum pe rol peste 700. Procesomanii pun umărul la blocarea sistemului judiciar. Judecătorii cer normarea muncii. Numai că au un duşman: în România există o tagmă care trăieşte din procese. Numiţi procesomani, ei încarcă instanţele cu sute de plângeri inutile. Vin la tribunal ca la serviciu. Sunt cunoscuţi de judecători, de grefieri, ba până şi de jandarmii care păzesc instanţele. Când apar pe culoare, magistraţii se albesc la faţă: ştiu că iar vor avea spectacol în şedinţă. În România, multe dintre instanţe au o problemă de care nu mai pot scăpa: procesomanii.
Citeşte şi:
Guvernul olandez critică România pentru progresele prea mici din JustiţieGreva justiţiei amână executarea debitorilor
E o „breaslă“ aparte care „vânează“ oameni. „Arma“ lor e citaţia. Cu cât au mai multe procese, cu atât sunt mai fericiţi. Când rămân fără victime, rudele lor şi vecinii apar pe post de pârâţi. Atacurile cele mai dese se dau, însă, la judecători şi procurori. Există instanţe care nu le mai pot judeca speţele pe motiv că toţi magistraţii au fost chemaţi în judecată, au plângeri penale sau au fost recuzaţi.
Procesomanii se văd ca nişte avocaţi de succes. Se reprezintă singuri, iar pledoaria lor e un amalgam de învinuiri, noţiuni juridice şi jigniri. Judecătorii nu le pot face nimic, fiindcă abuzul de drept nu este pedepsit. Singura sancţiune este amenda, care nu sperie „breasla“. Maria Igiescu, din Bucureşti, este lider al branşei care îngrozeşte instanţele. În acest moment, femeia de 67 de ani are aproape 1.000 de procese şi plângeri penale. La acest număr de dosare ar trebui să-şi petreacă restul anilor la bară.
A început cu vecinul
La început a fost vecinul. Prin 1978, domnul Dumitrescu, vecinul de la 11, a inundat-o. Şi acum se mai judecă cu el.
