A învăţat să cânte de copil, atunci când mergea pe la fedeleşuri şi baluri numai pentru a-i auzi pe lăutari cântând. Darul cântecului l-a moştenit de la mama sa, o femeie straşnică şi talentată care încânta tot satul cu glasul său atunci când începea să cânte.

Florea Bloju a devenit acum un priceput cântăreţ la instrumente de suflat. A început cu fluierul şi, în timp, s-a adaptat vremurilor, şi a învăţat să cânte la alte opt intrumente, printre care şi saxofonul. La spectacolele susţinute prin ţară şi străinătate i-a uimit pe toţi prin talentul său, dar şi prin pasiunea pe care o pune în fiecare notă. Nu-i place să înveţe cântecele pe note, ci aşa cum făceau bărtânii, după ureche. „Aveam cam zece ani cânt muream pe lângă lăutari, la fedelşuri. Aşa am învăţat să cânt,” îşi aminteşte artistul.

Cântă la coadă de mâţă

Din dorinţa de a-şi atrage şi distra publicul, Florea Bloju a creeat un instrument propriu. De fiecare dată când cântă la el efectul este maxim. Auditoriul ascultă fermecat melodiile populare pe care Florin Bloju le cântă la coadă de pisică. Instrumentul scoate un sunet puternic, foarte apropai de cel al cimpoiului, iar forma lui este cât se poate de amuzantă.

„Eu îi zic coadă de mâţă. Este tot un fel de tigvă şi sunetul este apropiat de cel al cimpoiului”, spune Florea, pregătindu-se să ne ofere o scurtă reprezentaţie. Marea lui dragoste este, însă, tot fluierul. „Cel mai mult îmi iubesc nepoţii, apoi familia şi apoi muzica, fluierul. Cânt şi cu vocea. Când eram la uzină, încercam să fac trilurile Mariei Ciobanu din Lie, Ciocârlie şi parcă să zic că îmi şi ieşeau”, îşi aminteşte Florea Bloju.

Cumpăra fluiere în loc de dulciuri

Pasiunea pentru cântecul la fluier a fost puternică încă din copilărie. Atât de puternică încât Florea Bloju mergea la târguri numai cu gândul de a-şi cumpăra câte un f