La ora când scriu acest text, nu cunosc deznodământul evenimentelor. Ceva e însă clar: sordid, infinit tupeu are Victor Athanasie Stănculescu.
Condamnat la 15 ani de închisoare pentru omor deosebit de grav în urma evenimentelor tragice din decembrie 1989, de la Timişoara, Stănculescu se distrează prin cazinourile din centrul Bucureştiului. Vegheat de tânărul suflet-pereche, joacă ore întregi la „păcănele”, ca un adolescent scăpat din mână de părinţi (lăudabil demersul reporterilor de la HotNews de a prezenta ipocrizia nemărginită a „domnului general”).
În primăvara acestui an, Tribunalul Teritorial Militar Bucureşti a dispus întreruperea executării pedepsei, în urma unei expertize (!?) din care rezulta că Stănculescu este suferind. Pacientul octogenar ar avea „risc maxim de accident vascular cerebral şi cardiac”. Atât de „maxim” încât îşi permite să încerce emoţiile extreme din cazinou şi să răspundă în răspăr unor întrebări legitime. Fraza asta n-are recurs: jalnică, penibilă a ajuns justiţia română! Halal sistem, halal magistraţi!
Între timp, Doru Mărieş, preşedintele Asociaţiei 21 Decembrie 1989, se află de o lună în greva foamei. Asta după ce, mai bine de un deceniu şi jumătate, Asociaţia a depus nenumărate plângeri, cerând ca instigatorii, complicii şi autorii crimelor din 1989 să fie cercetaţi şi trimişi în judecată. Exasperarea preşedintelui Asociaţiei e rezumată în câteva cerinţe concrete, printre care desecretizarea tuturor documentelor din decembrie 1989-iunie 1990 şi accesul neîngrădit la acestea. În prima zi de protest, la începutul lui august, în faţa Administraţiei Prezidenţiale, a fost vizitat de Traian Băsescu. I-a înmânat revendicările, iar ulterior Asociaţia a înregistrat la Administraţia Prezidenţială o adresă la care s-au ataşat 4.000 de documente din corespondenţa cu Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Şi?