PSD vrea guvernarea pentru acces la resurse, a acuzat dezlantuita Elena Udrea. Asa e! Dar PD-L de ce vrea puterea, oare? Si PNL de ce s-o fi agatat de ea cu dintii si unghiile, cu orice pret, pana in ultima zi a mandatului? De sufletele caritabile si patrioti altruisti, nu-i asa?

Toate partidele au si aceasta componenta in motivatia accederii la putere, pentru ca nu traim intr-o lume ideala dominata de principii fara pata si onestitate fara fisura.

Este insa grav cand aceasta este singura motivatie. Si pe cat se pare, din acest punct de vedere, PSD conduce detasat, dovedind, mai ales in aceasta perioada in care demnitatea si pretinsele principii ii sunt grav puse la incercare, ca nu are nicio alta motivatie pentru a sta la guvernare.

Dincolo de acest cuvant magic, resurse, se ascund nu doar banii, ci si alte parghii si valori, care insa, in cele din urma, se traduc tot in bani sau betie a puterii.

Desigur, resursele zac mai ales in bugetele institutiilor, in special ale ministerelor, dar sa nu ne imaginam ca ministrul si subordonatii sai monteaza acolo un cep din care curg banii direct in buzunarele lor.

Modalitatile de sifonare a banului public sunt multiple. In primul rand, prin intermediul contractelor pe care orice minister sau orice institutie publica le face, pentru orice achizitie si lucrare. La capatul acelui contract sta, de regula, fie un client politic, sponsor al partidului, fie un furnizor de comision pentru mana care aproba achizitia sau lucrarea.

Resursa aceasta este cu atat mai importanta, nu-i asa, cu cat contractele ministerelor sunt mai grase. Ganditi-va, de exemplu, pe ce sume contracteaza ministerul Transporturilor sau ministerul Dezvoltarii Regionale. Din acest punct de vedere, PD-L si-a asigurat la impartirea din decembrie ministerele cele mai banoase, insa nici social demo