Calificarea la Campionatul Mondial nu s-a jucat in Franta, insa la Paris s-a dovedit ca nu avem ce cauta in fotbalul mare. Desi nu aveam nimic de pierdut, ci numai de castigat, nu am fost in stare sa punem probleme echipei lui Raymond Domenech, care traverseaza cel mai prost moment din ultimii ani.
Urmarind parcursul francezilor din aceste preliminarii, observam cum numeroasele ocazii create de jucatorii lui Domenech nu sunt o dovada a valorii colective, ci doar rodul unui joc defensiv haotic al romanilor.
Intr-un meci in care nu aveam decat sansa victoriei, Razvan Lucescu a inceput cu o formatie care pe hartie parea una ofensiva. In realitate, desi jucatorii erau de profil ofensiv, tactica a fost una defensiva. Un haos total din care jocul pe benzi a avut cel mai mult de suferit, Evra si Sagna facand furori.
Razvan Lucescu nu s-a dovedit cu nimic mai presus decat Victor Piturca, dovedind ca sirul lung de declaratii optimiste nu fac parte decat dintr-un plan de promovare al sponsorului principal.
Condamnati sa castigam, ne-am aparat tot meciul si am trimis primu sut pe spatiul portii lui Lloris abia in minutul 64 cand, culmea, scorul era deja 1-1. Noroc cu ospitalitatea francezilor si cu interventiile salvatoare ale lui Dani Coman.
Mai rusinoasa decat ratarea calificarii a fost atitudinea tricolorilor din finalul meciului. Incepand cu al doilea minut de prelungire, banca Romaniei, in frunte cu Razvan Lucescu, facea semne disperate catre arbitru sa fluiere finalul meciului.
Dupa ce acesta s-a conformat, jucatorii au facut ad-hoc o hora a bucuriei la mijlocul terenului. Din doi in doi ani se rateaza o calificare doar!
Calificarea la Campionatul Mondial nu s-a jucat in Franta, insa la Paris s-a dovedit ca nu avem ce cauta in fotbalul mare. Desi nu aveam nimic de pierdut, ci numai d
