Multe dintre satele sau localităţile liniştite ale judeţului Iaşi ascund siluetele unor conace sau palate de o incontestabilă valoare arhitecturală. Toate poartă romantismul etichetei istorice, fiind mărturii fascinante ale unei aristocraţii moldovene astăzi aproape dispărută. Printre acestea se numără şi conacul de la Deleni.
„Am cunoscut mai mult moşiile din Moldova. Acolo erau, de altfel, mult mai multe conace frumoase decât în Muntenia, fiindcă moldovenii erau mai ţâfnoşi şi mai boieroşi", povestea Alexandru Paleologu. Lumea boierimii moldovene, era o lume instruită, cultivată şi bogată, împărţindu-şi viaţa între conac, şederi în Italia, la Paris sau la Viena, oprindu-se adesea la Iaşi şi mai rar la Bucureşti. Doamnele nu vorbeau decât „în franţuzeşte" cu invitaţii lor, iar ospitalitatea moldovenească era proverbială.
BOIERII GHIKA DELENI
Familia princiară Ghica, cu zece domnitori în Moldova şi Valahia, avea 5 ramuri moldovene. La hotarul Iaşiului cu Botoşaniul, se întindeau o parte din proprietăţile boierilor Ghika Deleni.
Cel care a transformat această moşie a fost Grigore Ghika Deleni (1847-1938), care de altfel s-a născut la Deleni. Acesta era fiul lui Teodor şi al Phenaretei, fiica domnitorului Barbu Ştrirbey. Prinţul Ghika Deleni era „un boier de tip vechi, ostil oricărei inovaţii, ducând o existenţă izolată". Prefect al Botoşaniului, era un membru important al Jockey Club din Iaşi. A fost căsătorit cu Maria Pandele având nouă copii: Henrietta, Maria, Olga, Teodor, Lisette, Alexandru, Ioana, Emil, Ioan şi Constantin.
REŞEDINŢĂ NOBILIARĂ
„În Moldova, un conac superb era la Deleni. O casă frumoasă, aproape un château în sensul modern al cuvântului, mare, de mare rafinament, dominând frumos locul, de pe o colină. Intrarea se făcea, cu trăsura sau maşina, printr-o alee umbroasă, cu plo
