Când Saddam Hussein era încă la putere, americanii făcuseră un program care se numea "Petrol contra hrană". Era un fel de troc menit să nu-i lase pe irakieni să facă rost de armament.

Când eram în anul doi la Facultatea de Istorie, ajunsesem şi eu să fac un târg în natură. Printre colegii mei erau mulţi oameni talentaţi, cărora le plăcea istoria, dar şi o droaie de nechemaţi, nebuni şi incoerenţi. Exista un personaj de vreo 40 de ani, care venea tot timpul beat la seminarii şi halucina, un fost pârnăiaş, spărgător de maşini, care vorbea cu "este multe" şi care a plecat la popreală şi după terminarea studiilor. Renunţase la deschiderea portierelor cu pontoarca şi se făcuse intelectual, se ocupa cu fraude pe internet. Mai erau nişte băieţi interesanţi care plasau curve prin Grozăveşti.

COLEGE LIPSĂ

În toată pasta asta se distingea şi Mariana, fostă fotomodel de anvergură la Brăila, o fată arătoasă şi plină de sex-appeal până când deschidea gura. Atunci când se apuca să cuvânteze scotea din ea numai tâmpenii, de murea toată pasiunea. Râdeam până la sufocare atunci când era pusă să spună ceva pe la seminarii. Într-o seară de vineri trebuia să fac un referat la un curs opţional de istorie contemporană românească, ceva despre clasa politică interbelică. Mă pregătisem, cred eu, destul de bine, îmi plăcea subiectul, aşa că am avut un oarecare succes, profesorul m-a felicitat.

Vesel, după reuşita asta, mi-am invitat colegii de grupă la o bere, într-o cârciumă ieftină, între timp decedată, aflată la ruinele din Cişmigiu. Printre invitaţi se insinuase şi Mariana. Îşi plasase coama blondă şi ţâţele mari chiar lângă scaunul meu şi se holba la mine cu ochii ei inexpresivi şi albaştri. După mai multe sticle, restul de amici a început să se care pe rând. Rămăsesem doar cu "fotomodela" care mă asculta privindu-mă fix în timp ce peroram div