Bărbatul colecţionează rădăcini de mai bine de trei decenii, iar de atunci a înlocuit bibelourile din casă cu noile obiecte de artă „cosmetizate“ într-un mod original chiar de mâinile sale. Profil

NĂSCUT: 17 decembrie 1938, Sibiu

STUDII: Facultatea de Inginerie Tehnologică Braşov

PROFESIE: tehnician

FAMILIE: căsătorit, un băiat

Dacă pentru unii rădăcinile pomilor sunt un lucru inutil sau în cel mai bun caz doar lemn de foc, pentru Coriolan Dragoman, acestea reprezintă materia primă pentru crearea unor adevărate obiecte de artă. Chiar dacă toată viaţa a lucrat ca funcţionar public, iar studiile sale sunt mai mult tehnice, din mâna braşoveanului ies acum capodopere nepreţuite. „Nu trebuie să studiezi artele plastice, ca să te apuci de aşa ceva. Trebuie să ai ochi şi mai ales să pui puţin suflet în realizare, că altfel eşti tâmplar şi nu artist”, susţine Coriolan. El a căpătat pasiunea de a colecţiona rădăcini şi apoi, de a le transforma în bibelouri, încă de prin anii ’70, când se plimba pe malul râului Târlung. „Dintotdeauna am mers cu prietenii, la iarbă verde, undeva între Tărlung şi Budila. După inundaţiile de atunci, mergând pe malul apei, am găsit o rădăcină. Am luat-o, m-am uitat la ea, am tăiat bucăţile care erau nefolositoare şi apoi, am adus-o acasă ”, îşi aminteşte braşoveanul, cum a creat primul său obiect de artă.

Ce nu e bun, la foc

Prundul Tărlungului a devenit apoi, locul de unde el s-a aprovizionat pe tot parcursul anilor cu materia primă numai că, acum, nu prea mai are ce să culeagă, fiindcă acolo a apărut o balastieră. „Trebuie să merg să-mi caut alt loc. Acolo era foarte bine,deoarece râul îşi schimba albia de la an la an, iar în urma şuvoaielor rămâneau aceste rădăcini. Întotdeauna plecam cu portbagajul plin de acolo, iar apoi, când ajugeam acasă, mă apucam să le sortez. Ce nu