In situatia actuala, in care Sanatatea risca sa intre in colaps, in care Politia si Educatia nu sunt nici ele departe de un blocaj financiar, in care medici, politisti si profesori inteleg, in lipsa de alternativa, sa-si faca meseria, chiar daca protesteaza, cerandu-si drepturile si intrarea in normalitate, Justitia a gasit de cuviinta sa duca protestul la forme extreme, desi nu este nici pe departe categoria cea mai oropsita financiar, din contra. Isi permite sa forteze nota, avand doua avantaje puternice, unul dat de statut - puterea judecatoreasca, statut care le permite magistratilor sa-si acorde lor insisi sentinte definitive si irevocabile favorabile -, si de conjunctura - apropierea alegerilor prezidentiale, care, se stie, nu se pot derula fara prezenta procurorilor. Ce acuza, in fond, protestatarii? "Includerea in proiectul legii unice de salarizare a unor prevederi a caror aplicare ar duce la scaderea ingrijoratoare a veniturilor magistratilor, cu incalcarea principiului drepturilor castigate si care ar crea discriminari in raport cu celelalte autoritati ale statului, riscul blocarii intregii activitati din cauza subfinantarii sistemului judiciar (lipsa fondurilor pentru plata expertizelor, furniture, carburant, expedierea citatiilor) si impactul negativ pe care il au asupra activitatii magistratilor actiunile publice concentrate de defaimare a intregului sistem de justitie". Prin urmare, pana la solutionarea problemelor pe care le revendica, magistratii si-au propus si si-au obtinut regim de lucru part-time pe unele paliere, blocarea muncii pe altele si, luand in calcul trenarea problemei, ameninta cu sabotarea alegerilor prezidentiale.
De unde, insa, virulenta si radicalismul acestea, in conditiile in care doua dintre revendicari vizeaza probleme vechi? 1. Subfinantarea sistemului (si, cum spuneam, acelasi neajuns se resimte si in cazul altor institut
