Campionatul European de Karate pentru copii, cadeţi şi juniori şi-a desemnat ieri finaliştii. România a ocupat locul întâi în clasamentul pe naţiuni al campionatului, micuţii reuşind să cucerească 34 de medalii de aur. Salutul karatiştilor cu mâinile strânse în pumni şi capul înclinat în faţa arbitrilor şi în direcţia tribunei oficiale transmite un fior în toată sala. Începe lupta. Încălzirea durează câteva minute apoi oficialul face prezenţa şi împărţirea pe colţul alb şi roşu pe tatami, podeaua de luptă. Unii refuză culoarea ce le revine.
Se pregăteşte prima luptă. Brusc se aude un strigăt. E primul kumite şi karatistul nu a avut timp să-şi pună centura. Chiar zâmbeşte, cere una de la alt karatist şi o pune cu gesturi lente.
Pentru competitorul Bogdan Dima competiţia de kumite finala a început prea brusc, dar continuă să zâmbească ca la început. În câteva secunde de la strigare începe lupta analizată de un arbitru la centru şi patru în colţuri faţă de doi în etapele preliminare.
Medicii repară ce strică loviturile
Pumni şi picioare sunt aruncate în toate părţile. Singura protecţie sunt tibierele şi mănuşile subţiri. Nu există nici casca de protecţie, nici veston sau cochilie ca în alte stiluri de karate - vovinam kung fu.
Din când în când, la un pumn încasat în stomac sau un picior în cap, adversarul se prăbuşeşte fulgerător şi se rostogoleşte de durere.
Cursul kumitelor este întrerupt pentru câteva secunde, două, trei minute când karatistul este căzut, stă la podea şi încearcă să respire. Medicii intră frecvent pe teren, îi verifică îi pansează la faţă în special, îi dau cu sprayuri speciale.
La finala de katas feminin una din fete cu centura neagră începe o luptă imaginară - katas - şi după şapte- opt mişcări are o bruscă ezitare de o clipă. Prin urmare, katasul este
