Discreditarea a devenit principala arma in viata publica din Romania. Ea a devenit unicul argument atat in relatiile dintre institutii, cat si dintre oameni.
Politicienii se bat in porecle care de care mai jignitoare. De la "sexy buzoianca", la "Muc cel Mic", totul e posibil si, as zice, inca tolerabil.
Cu mult mai grav este insa ca institutii de maxima importanta sunt acuzate ca fac sau se folosesc de politie politica, ca au legaturi cu terorismul international sau mai stiu eu ce netrebnicie. Nimeni si nimic nu scapa acestei improscari generale cu noroi care tin loc de argument, proiect si viziune.
Si cine patroneaza si intretine aceasta nebunie din care se hraneste? Presa. Iar cand trebuie sa-si apere interesele murdare apeleaza la exact aceleasi mijloace pe care cu ipocrizie de mironosita le critica scupinadu-si in san.
Priviti cum au reactionat mogulii furibund la studiul Oxford Analytica, potrivit caruia s-ar fi aliat intr-o campanie impotriva lui Traian Basescu si de anihilare a interesului omenilor pentru politica. Anatomia discreditarii poate fi studiata in detaliu si fara lupa pe acest caz magistral.
Operatiune de discreditare buna de pus in manuale
Mogulii au trimis rapid la inaintare "artileria grea", candva partea cea mai credibila, de referinta chiar, a presei romanesti, care a pus tunurile pe acest studiu.
Fara urma de indoiala, fara nicio pornire reflexiva, fara nicio tusa de asumare a unei minime responsabilitati sau macar de autoanaliza obiectiva, candva onorabilele varfuri de lance ale jurnalismului romanesc s-au pus pur si simplu cu parul pe Oxford Analytica si pe expertii acestuia.
Calul de bataie al apararii lor a fost discreditarea institutului, adica, nu-i asa, un prapadit de SRL britanic, fara vreo legatura cu prestigioasa universitate, un fel de adu
