Aceasta este concluzia filmului documentar lansat, ieri, la Festivalul de la Veneţia, de către regizorul american Michael Moore.

Producţia sa, "Capitalismul: o poveste de dragoste" ("Capitalism: A Love Story" ) poartă marca autorului, fiind o combinaţie de umor şi poveşti tragice de viaţă, imagini de arhivă şi spoturi publicitare, toate destinate creării unei imagini cât mai fidele a economiei în timpul crizei mondiale şi a Administraţei Bush.

Concluzia lungmetrajului : "Capitalismul este malefic, iar cu răul nu te poţi pune. (...) trebuie să-l elimini şi să-l înlocuieşti cu ceva care este bun pentru toată lumea, iar acel ceva este democraţia".

Băieţii răi de care aminteşte regizorul în vârstă de 55 de ani sunt marile bănci şi fondurile de investiţii cu capital privat, care au "pariat" cu banii investitorilor pe scheme de care nu aveau habar. Între timp, marile companii erau pregătite ca, în ciuda profiturilor uriaşe pe care le realizau, să concedieze o mare parte dintre angajaţi.

Ajutor de la săraci pentru bogaţi

Moore evidenţiază în filmul său relaţia "periculos de apropiată" între bănci, politicieni şi Departamentul Trezoreriei Statelor Unite, sugerând că noile reguli au fost făcute pentru a-i favoriza pe marii bancheri de pe Wall Street, în defavoarea americanilor simpli. Aceştia din urmă au fost încurajaţi să împrumute sume pe care nu le-au mai putut înapoia, ajungându-se astfel la criză şi, implicit, la şomaj şi pierderea locuinţelor.

În documentar apar chiar şi preoţi pentru care capitalismul se opune normelor creştine, prin aceea că nu face nimic pentru a-i ajuta pe cei săraci.

"Avem o lege care declară pariurile ilegale, dar am permis ca Wall Street să facă asta şi au jucat banii oamenilor de rând provocând această stare de derivă", a susţinut Moore în discursul dinaintea