Chiar cind pare a vorbi serios, Simirad nu mai e crezut. Oare de ce? Raspunsul se afla in rindurile de mai jos. Presa de toate nuantele a prezentat in termeni exaltati ("bomba", "fulger", "tunet" "trasnet" etc.) ultima declaratie a lui Constantin Simirad. Nu i-as fi dat, cu toate acestea nici o importanta, daca numitul domn nu ar ilustra, intr-o zoologie politica autohtona, un caz aparte. Exemplul sau, grotesc si amuzant, totodata, ne poate face sa pricepem mai rapid si, as indrazni sa zic, definitiv, una din trasaturile principale ale speciei politice romanesti. C. Simirad a declarat ca va sustine activ la alegerile prezidentiale candidatura lui Traian Basescu. Stinga lui va vota, carevasazica, dreapta! Daca o astfel de afirmatie ar fi fost slobozita inspre vazduhuri de gitlejul unui politician serios si rezonabil, ea ar fi constituit un paradox si un scandal. Presa mondiala ar fi vuit. Valurile internetului ar fi dat in fiert. Nu se va intimpla din toate acestea nimic. Pamintul nu va sari de pe orbita. De ce? Simplu. Cit se poate de simplu: fiindca afirmatia cu pricina apartine cumatrului C. Simirad. Facator de compuneri bizare, pe teme indeosebi taranesti, in care subiectul intra adesea in coliziune cu predicatul, povestiri lipsite de orice haz si talent, prozatorul C. Simirad e submediocru si definitiv ilizibil. El dezvolta de ani buni, in amuzamentul si ingaduinta generale, o iluzie de natura mai curind obsesiv-compulsiva decit literara. Conced ca nu merita sa discutam despre ceea ce nu exista. Prozatorul Simirad nu exista. Punct. Politicianul C. Simirad, in deosebire de prozator, a avut, totusi, orice s-ar spune, consecinte pe plan local. Nu dintre cele mai faste, din pacate pentru ieseni. A fost primar al orasului ani buni. A stat, fara mare folos, in fotoliul lui Panu. A acoperit cu umbra-i masiva un birou in Roznovanu. In acest timp, a ctitorit Ateneul, un s