După aproape zece ani de când bem apa furnizată de francezii de la Apa Nova şi aproape cinci ani de când plătim gazul şi curentul la nemţi, francezi sau italieni, putem trage o linie şi să ne întrebăm cum o fi mai bine: să fim consumatori captivi la stat sau la privat? Inundaţiile provocate în Bucureşti de ultimii stropi de ploaie au aprins în electorat aceeaşi veşnică întrebare: „De ce dracu aţi mai privatizat canalizarea, dacă tot primăria îmi scoate apa din curte?”, se întreba aseară un cetăţean supărat din sectorul 4.
Statul e un administrator prost şi sărac
Privatizarea serviciilor publice s-a făcut de fiecare dată cu aceleaşi argumente: „Statul e un prost administrator şi nici bani de investiţii nu are, aşa că şansa de dezvoltare a serviciilor publice e mai mare dacă ele sunt date pe mâini străine”.
În 1999, când municipalitatea bucureşteană a decis că nu mai poate gestiona găurile din reţeaua de apă şi canalizare a Capitalei, directorul de atunci al fostei RGAB (Regia Generală de Apă Bucureşti), Costin Berevoianu, spunea că o concesionare a serviciului pe 25 de ani este tot ce poate fi mai bun pentru reţeaua veche de o sută de ani a oraşului.
Azi Costin Berevoianu e consilierul primarului Sorin Oprescu şi, după cum susţine edilul, lucrează chiar la renegocierea constractului cu Apa Nova. De ce ar fi nevoie de aşa ceva, dacă acum zece ani acest contract era o mântuire pentru bucureşteni? Pentru că una din aberaţiile actului spune că francezii de la Veolia (concesionarii serviciului) sunt obligaţi să extindă reţeaua de apă şi canal numai pe străzile asfaltate ale oraşului. Primarii de sector nu au putut să le asfalteze înainte de a fi canalizate, şi aşa s-au învârtit într-un cerc vicios. Azi, după zece ani de când bem apă „franţuzească”, există străzi în Bucureşti necanalizate Greşeala bucureştenilor: fa