Sunt cateva locuri in Timisoara in care poti alege sa faci o plimbare nostalgica, amintindu-ti de trecut. Sau poti sa incerci sa-ti amintesti chiar de prezent, adica de acele lucruri care au luat locul celor vechi, dar pe care nu ai niciodata timp sa le remarci cu adevarat pentru ca esti intotdeauna pe fuga. Unul dintre acele locuri este chiar Piata Operei, cea care, dupa 1990, a primit nume de Piata Victoriei, dar tot a Operei a ramas in constiinta timisorenilor.
Pornirea
Nici macar nu aleg cu cat in urma sa ma intorc, pentru a compara lucrurile care ne ies, azi, in cale in zona Pietei Operei. Pragul Revolutiei este unul valabil, pentru ca cele mai multe dintre schimbari dupa Revolutie au inceput, dar riscul de a primi interpretari de genul "nostalgici ai perioadei trecute" este unul total nefondat. Poti foarte bine, fara a plange dupa oranduirea trecuta, sa regreti fatada unei cladiri, care era intr-un anume fel, atunci, sau scrasnetul tramvaiului care trecea pe strazi unde, azi, nu mai este nici macar amintirea lui, sau un loc pentru cumparaturi care te atragea in mod deosebit. Ca toate schimbarile astea au avut loc ceva mai inainte de Revolutie sau cu cativa ani dupa, nici macar nu mai conteaza. Important e, doar, ca uneori prinde bine sa ne readucem aminte de fata orasului asa cum era in trecut. Nu de altceva, dar sa nu ne trezim, atunci cand o sa vrem sa povestim altora despre Timisoara din trecutul nostru, ca am ramas fara amintiri.
Pornesc din Piata Libertatii, din locul de unde pleca batranul tramvai 5 spre Ronat. Este acolo un fragment de linie independent, acum sta un vagon de tramvai de epoca pe el, si, in zona neocupata, parcheaza fitosii masini care nu si-au gasit locul altundeva, dar care musai trebuie sa stea in buricul pietei.
O iau spre Piata Operei, pe strada Alba Iulia. Pe aici mergea candva tramvaiul. Imi amintesc, va
