Scena politică franceză va fi din nou dominată, săptămâna aceasta, de spinoasa problemă a "taxei carbon". Preşedintele, Nicolas Sarkozy, a preluat personal acest dosar. Cine poluează, plăteşte, cam aşa s-ar putea defini "taxa de carbon". Tehnic vorbind, este vorba de fapt de introducerea unei fiscalităţi ecologice, sau altfel spus, a unui sistem fiscal climat-energie de natură să incite întreprinderile şi particularii să opteze pentru energiile "curate", deci nepoluante.

Scena politică franceză va fi din nou dominată, săptămâna aceasta, de spinoasa problemă a "taxei carbon". Preşedintele, Nicolas Sarkozy, a preluat personal acest dosar. Cine poluează, plăteşte, cam aşa s-ar putea defini "taxa de carbon". Tehnic vorbind, este vorba de fapt de introducerea unei fiscalităţi ecologice, sau altfel spus, a unui sistem fiscal climat-energie de natură să incite întreprinderile şi particularii să opteze pentru energiile "curate", deci nepoluante. Cei care se vor moderniza şi vor adopta în următorii ani noile forme de energie, nepoluante, vor avea numai de câştigat, în timp ce particularii sau întreprinderile care vor continua să depindă de petrol şi gaz vor plăti în plus.

Din punctul de vedere al preşedintelui francez, care urmează să anunţe, joi, strategia sa definitivă în acest sens, "taxa carbon" se înscrie în linia promisiunilor sale electorale şi a acordului pe care l-a semnat cu ecologiştii.

Problema este însă că această idee, pe care şeful statului o consideră de natură să ducă la o modificare istorică de comportament social, a fost foarte criticată atât în rîndurile dreptei cât şi ale stângii. Practic, clasa politică franceză s-a văzut divizată în privinţa detaliilor concrete. Chiar şi între preşedintele Nicolas Sarkozy şi premierul François Fillon au existat disensiuni în privinta acestei reforme. Totuşi, Nicolas Sarkozy a ţinut să se consulte cu