Femeia este unul dintre primii artişti hunedoreni care au înlocuit pânza cu piatra şi cu scoarţa de copac. Ana Ionaşcu şi-a descoperit pasiunea pentru pictura pe piatră în urmă cu aproximativ 15 ani, dintr-o întâmplare deosebită. „Am găsit o piatră pe care am observat un chip omenesc ce semăna cu chipul Sfintei Fecioare Maria. Pe atunci îmi plăcea să pictez pe porţelan şi nu mă gândisem să încerc şi altă formă de exprimare. Am pus obiectul deoparte, iar mai târziu i-am dat culoare. A fost prima mea astfel de pictură. Cu timpul, am renunţat la porţelan şi m-am reprofilat pe desenul pe piatră. Nişte apropiaţi de-ai mei m-au vizitat şi când au văzut pietrele pictate, mi-au cerut să le fac şi lor aşa ceva. De atunci, îmi dedic o mare parte din timp acestei îndeletniciri”, a povestit deveanca.

În căutarea pietrelor perfecte

În ultimii ani, artista a reuşit să transforme mii de roci în obiecte însufleţite. „Nu se poate picta pe orice piatră. Eu le aleg cu mare grijă. Rocile care pentru mine înlocuiesc pânza trebuie să inspire ceva prin forma lor. Caut pietre care îmi par însufleţite. La rândul meu, nu le acopăr cu foarte multă culoare. Vreau să îşi păstreze „chipul” iniţial, pentru că aşa sunt mai frumoase”, a  mai explicat Ana Ionaşcu Deveanca îşi găseşte suficient timp pentru a pleca în adevărate expediţii de căutare a unor roci deosebite. Femeia colindă pădurile şi albiile râurilor din parcurile naturale pentru a căuta pietrele care îi spun poveşti şi o inspiră artistic.

„Nu le găsesc oriunde. Locul meu preferat este malul Mureşului, din zona Parcului dendrologic de la Simeria, la capătul unor cărări umbrite a parcului. De acolo am adunat şi bucăţi din scoarţa unor copaci căzuţi, a căror formă am reuşit să o transform în icoane cu cina cea de taină”, a adăugat ea.

Pietre transformate în artizanat