Rusia pretinde ca, de 20 de ani incoace, a luat drumul democratiei. Cat s-a schimbat de fapt in aceasta perioada si in ce masura Rusia e inca dominata de vechile politici si mentalitati staliniste?

Destul de putine s-au schimbat, de fapt, in mentalitatea celor mai multi dintre locuitorii Rusiei in ultimii 20 de ani, incearca sa demonstreze istoricul Catherine Merridale intr-un articol recent din „History Today”.

Merridale descrie doua forte adverse, care au dominat mentalitatea ultimilor 20 de ani in Rusia. Pe de o parte, este organizatia Memorial, dedicata sprijinirii si comemorarii victimelor comunismului. Pe de alta parte, este un puternic curent nationalist, ce viseaza la vechea glorie a Impreiului, de pe vremea lui Stalin si a Tarului. Razboiul lui Stalin si victoria ruseasca, de partea Aliatilor, in cel de-al doilea Razboi Mondial e una dintre cele mai importante surse de inspiratie si de mandrie a nationalistilor. Mereu a existat o tensiune intre victimele represiunii staliniste si veteranii de razboi, comenteaza Merridale, „de parca nu ar fi fost si unii, si altii supusi in egala masura, desi pe cai diferite, brutalitatii politicilor staliniste”.

„Subliniind lipsa de popularitate a organizatiei Memorial si hranind entuziasmul actual pentru un regim puternic si autocrat, s-a dezvoltat un fel de amnezie, o amintire falsa a stalinismului”, scrie Catherine Merridale. „Cheia aici este esecul Rusiei de a aborda in mod decisiv aspectele criminale ale deceniilor comuniste atata timp cat inca exista o sansa”

Prabusirea rapida a tarii, in 1990, arata istoricul, a fost o parte o problemei. O alta a fost pierderea curajului colectiv, ce a insotit aceasta prabusire. Daca Boris Eltin a adus Partidul Comunist, ca institutie, la judecata, nici un fel de acuzatii nu au fost aduse impotriva tortionarilor, delapidatorilor, anchetatorilor si