Deasupra disputelor politice din Romania pluteste de multi ani izul putred si nelinistitor al secretelor murdare, bine ascunse in fisete metalice, inaccesibile muritorilor de rand. Asa dau de inteles "lideri de opinie" influenti, coborand vocea si debitand cu mestesug indelung exersat fraze echivoce. Asa poti sa intelegi urmarind cu atentie marile scandaluri ce zguduie din timp in timp, in special in ani electorali, lumea politica. Asa ajungi sa crezi dupa ce, legislatura dupa legislatura, constati ca liderii politici isi pot schimba stilul si parfumul, ba chiar si gramatica, dar nu pot renunta la vechea dieta stalinista: dimensiunea santajului trebuie sa fie direct proportionala cu inaltimea functiei.
Marian Vanghelie si-a facut loc ca un mistret in cercurile inalte ale politicii romanesti. Desi lipsit de binefacerile unei educatii clasice, precum elevatii domni Geoana si Nastase, primarul sectorului 5 si-a depasit cu mult statutul. Consecvent, el a devenit stegarul unui partid in care cuvantul-cheie este indiscutabil "putere". La randul sau, Elena Udrea a escaladat treptele ascensiunii sociale intr-un ritm remarcabil si a devenit emblema de necontestat a unui partid care s-a hotarat mai greu, dar a decis in cele din urma ca cel mai bine este definit de zeul "bani". Viteza prea mare a urcusului, betia guvernarii si lipsa unei opozitii redutabile din partea PNL le-au jucat insa feste amandurora.
Elena Udrea stie multe despre cum se invarte masinaria puterii in Romania, dar, in pofida aparentelor, n-a avut niciodata o stiinta aprofundata a nuantelor. Raspunzand unor intrebari latente, la care Palatul Cotroceni intarzie sa raspunda, si plina de verva agresiva la adresa PSD, ministrul cel mai cunoscut din Romania s-a facut purtatoarea de cuvant al "unui curent de opinie" potrivit caruia "anumite informatii care au provocat scandaluri in ultima
