Relatările unui veteran de război au fost subiectul mai multor lucrări de de specialitate. Gheorghe Nica are 76 de ani, iar trăirile lui de pe front i-au inspirat pe mai mulţi scriitori români în ultimii 50 de ani. Gheorghe Nica este personajul mai multor cărţi de istorie. Faptul că la vârsta de 11 ani a fost pe front şi că de-a lungul vieţii a obţinut numeroase medalii şi ordine de merit militar a stârnit interesul mai multor scriitori români.

De la un meci de fotbal direct pe front

Primul care a pus pe hârtie întâmplările trăite de Gheorghe Nica a fost Vasile Bîrză, în volumul „Legământ”, din 1956. Următoarea carte în care se regăsesc povestirile veteranului de război băimărean a fost „Fapte şi memorii”, semnată de Maria Magdalena Payer.

„Cartea este în memoria tatălui meu, care a decedat în 1990. Veteranii de război m-au «înfiat», iar povestea celor care au întors armele împotriva ruşilor şi germanilor, trebuia să fie spusă”, afirmă Maria Payer. „Volumul este istoria vie a neamului, ce merită să fie ştiută de toţi”, continuă autoarea. Tot în acelaşi an, relatările de pe front ale lui Gheroghe Nica au apărut şi în „Cartea refugiatului român”, autori Ioan Bâtea şi Aurel Ciolte. Povestea înrolării lui Gheorghe Nica este una destul de simplă. După un meci de fotbal jucat împreună cu colegii de şcoală care s-a prelungit mult în noapte, i-a fost frică să se întoarcă la cămin, de teama carcerei.

Împreună cu un prieten şi coleg s-a dus în gara din Braşov şi s-a urcat în primul tren plin de soldaţi care mergea pe front, tocmai în Ungaria. Avea doar 11 ani. „Ne-am rugat de soldaţi să ne ia şi pe noi pe front. Nu prea ştiam ce este acolo, dar oricum părea mai bine decât la cazarmă”, spune Nica. În gara Apahida, colegul cu care a urcat în tren la Braşov l-a lăsat singur pentru că a decis că frontul nu este pentru el.